Parker Grant n-are nevoie de cine știe ce ochelari că să-și poată de seama cum sunt oamenii. Pentru asta a inventat Regulile: Nu vă purtați altfel cu ea doar pentru că e nevăzătoare și nu profitați de ea niciodată. Nu veți primi o a doua șansă.
Ca să vă convingeți, întrebați-l pe Scott Kilpatrick, băiatul care i-a frânt inima. Când acest băiat apare din nou și pe neașteptate în viața ei după o absență de ani de zile, Parker își dă seama că există o singură reacție corectă – să-l respingă până când îl doare. Oricum i se pare că are destule pe cap. De exemplu, vrea să se înscrie în echipa de alergări (v-ați prins, ochii nu-i funcționează, dar picioarele, da), le dă sfaturi afectuoase, dar dure, colegilor ei de o naivitate dureroasă și are grijă să-și dăruiască sieși steluțe aurii pentru fiecare zi în care se abține să plângă din cauza morții tatălui său, petrecută cu trei luni în urmă.
Însă descoperă că nu poate scăpa de trecut și, pe măsură ce află adevărul despre oamenii din jurul ei – despre Scott, despre tatăl ei –, Parker îsi pierde siguranța cu care analizează lumea din jur. Oare lucrurile chiar sunt așa cum par?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu